Ales e

Ales e chipul dragei mele / ales
ca o grădină înrourată
în zori cu sfială pătrund în ea
grauri şi gureşe vrăbii
tresare pânza-i de volbură nestemată
de o ating / de o sărut pe udele flori

Petale de lavă

Erup vezuvii peste cetăţi liliachii
acoperişurile se topesc
şi curg

Parada de hăuri

Am răscolit întunericul din sângele tău
zile şi nopţi sunt o paradă de hăuri
bătăile de inimă
sunt doar frânte linii cenuşii
pe pânza şi mai cenuşie a tăcerii

(Distih)

Şi timpul este efemer
asemeni loviturilor inimii mele

Poetul şi ploaia

Mi-aş fi dorit să ştiu care a fost prima poezie scrisă de Neruda. Care a fost primul lui vers? M-am aruncat, deci, în vâltoarea paginilor de carte, citind pe nerăsuflate volumul lui de memorii – „Mărturisesc că am trăit”, Editura Vellant, 2010, traducere din limba spaniolă de Luminiţa Voina-Răuţ – şi căutând în el un răspuns. Nu l-am aflat... Poate pentru că, o spune chiar Neruda, „amintirile memorialistului nu sunt şi ale poetului. Primul poate a trăit mai puţin, dar a văzut mai mult, oferindu-ne detalii limpezi; al doilea ne-a dăruit fantasme, răscolite de focul şi de umbra epocii lui”.

extra ribbed

Cinderman is a winged
thorn-man
his extra rib
snug in his tight right fist
like some gauche cello in some poem
(or else the very poem)

mirth fiesta

last time I saw it
my old folks’ cottage
was crowned in a mandorla
of myrrh leaves blue grass blades
and ivies

Pablo Neruda

Mâine, 11 decembrie, apare pe piaţă Jurnalul de duminică, unde veţi găsi, la pagina 32, câteva gânduri despre volumul de memorii al lui Pablo Neruda - "Mărturisesc că am trăit" (Editura Vellant). Volumul va fi lansat joi, 16 decembrie, ora 18:30, la Librăria Cărtureşti din Bucureşti.

Despre Brâncuşi

Aseară (joi, 9 decembrie a.c.), în cadrul emisiunii "Cultura română, acasă şi în lume" (realizator Carmen Săndulescu), a fost transmis interviul pe care l-am făcut cu Marie-Maxence Gibani, sculptor, scriitor, medic, unul dintre acei privilegiaţi ai sorţii care l-au cunoscut îndeaproape pe Brâncuşi (de care s-a apropiat ca artist şi ca medic). Emisiunea va fi reluată sâmbătă, 11 decembrie, de la ora 17:00 (ora României) şi poate fi ascultată pe internet, Radio România Internaţional.

once upon a word

my dream screen snapped
like an overheated crystal
mapping out a seepage layout
of your green quick silver body

Sărut pe cuvinte

Prin fibrele visului plesnit
ca un cristal inundat de prea multă căldură
trupul tău
de argint verde şi viu
se strecura pe reversul poemelor

Ospăţul de râsete

Ultima dată am văzut casa mică
a strămoşilor mei
încoronată cu frunze de mandorla
împodobită cu iarbă sacră
şi volbură

Crunt blestem

Ce crunt blestem asupra mea apasă
cum vechiul Midas / cel ce-avuse jind
de aur
mâna mea nu lasă în forma-i veche
tot ce azi ating

Adânc în pieptul tău o femeie

Adânc în pieptul tău o femeie
şi-a visat rădăcinile de iubire
rădăcini tandre
lujer tandru / subţire
răsucind în jurul inimii tale

Adu-ţi aminte

Adu-ţi aminte ceasul de tandră încleştare
când sufeream răniţi de fericire
şi leac găseam în dezmierdare

keepin' mum

we'll carol broken-lock cities
two angel-lauters who sing
their loves'n play their ditties
recouped in castanets ring

much that we twirl

much that we twirl/ much that we stretch our masks
to cover our shadow weary with dancing
the time will come
when we see the man next door
and know him to be us
rocking fate’s progeriatric

Şi o coastă în plus

Omul de cenuşă are spini
şi aripi
şi o coastă în plus
pe care o ţine stângaci în mâna dreaptă
ca pe un violoncel găsit într-un poem
(poate chiar acesta)

Univers lichid

Păcatele toate
le beau într-o cană cu lapte
iubirea ta
în ceaşca de cafea

Jertfa de sunete

Ia-mă! între două ceruri flămânde
îţi sunt jertfă de sunete
tandru desfăt
cerului gurii

Demoni arborescenţi

Pe ramuri mlădioase / măştile iluziei
şi trupurile ciopârţite ale poemelor
imense fructe oprite
într-un rai răsturnat

Spulberând sub copite

(Dezicerea de cuvinte
în amiaza neantului
printre frunzele înjunghiate de frig)

Doar cu un os

Apele scobesc timpul şi steiul
asemenea
această iubire ce nu îşi mai ştie
sfârşitul
ce şi-a uitat (calină uitare)
ziua de început şi iertare

Clonele Sfântului Duh

Poeţii nu cuceresc teritorii, nu anexează ţări, nu trasează graniţe şi nu mărginesc lumile cu sârmă ghimpată. Poeţii imaginează patrii. De cuvinte, de apă, de arbori elastici... Patrii întinse cât nemărginirea sau doar în marginile unei coli A4. Ale unui teanc nesfârşit de coli A4... O patrie e cât un poem, alta cât o carte de poeme, alta cât un vers nescris, dar care cândva se va aşterne, cu litere subţiri, aplecate spre dreapta, pe o coală de hârtie A4...

Mandala

Poemul! închis într-un pătrat
cu porţi albastre
locuit de cercuri şi lotuşi

Forever

Şi până la urmă ce-i o petală?
iubirea etern rotită-n spirală

Oricât ne-am roti

Oricât ne-am roti / oricât am ridica măştile
să ne acopere umbra istovită de dans
va veni ora la care
vom recunoaşte în cel de alături
copilul din noi îmbătrânit prematur
de al sorţii balans

Dincolo de şoapte

Vom colinda cetăţi cu porţi defecte
(doi trubaduri cu-angelice lăute)
şi vom cânta iubirile pierdute
şi regăsite-n son de castaniete