vineri, 3 decembrie 2010

Oricât ne-am roti

Oricât ne-am roti / oricât am ridica măştile
să ne acopere umbra istovită de dans
va veni ora la care
vom recunoaşte în cel de alături
copilul din noi îmbătrânit prematur
de al sorţii balans


în noaptea de toamnă
în oraş se aude un trist menuet

oricât ne-am roti
oricât am ridica măştile
vine o oră
când în cel de alături îl recunoaştem
pe bătrânul poet

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu