Ospăţul de râsete

Ultima dată am văzut casa mică
a strămoşilor mei
încoronată cu frunze de mandorla
împodobită cu iarbă sacră
şi volbură


o lume sub cristal
îndestulată de râsetele copiilor inocenţi
desfătând inima poemului / unde vara
un coşar
curăţă norii îngânduraţi
din zilele ploioase

o! aş putea face aici ospăţul
de râsete!
dar unde sunt copiii?
aş putea fi eu limba clopotului sfânt
sau doar un oaspete familiar vântului
(aş putea fi eu cratima
dintre lumi)