Cântul patru

Mângâierile lui sunt luciri de lună pe râu!

dau contur cerului răsturnat

lunecând o dată cu apa

Cântul trei

Iubite / să fugim din galaxie

către abisul căptușit cu crini
întunecat și-amețitor
precum e vinul
și cum ne este dragostea-destin

Cântul doi

Te recunosc iubite / pe-ntuneric 

după mireasma sufletului tău

c-un strop de nard (amețitor / eteric)

aprinzi dorințe 

îmblânzești fiori

Cântul unu

Sărută-mă! mi-s buzele ca mierea
ce-aşteaptă o albină s-o culeagă

în miezul florii tremur/ mângâierea
ţi-e blândă?

Poetul despre poeţi

Începând de miercuri, 12 ianuarie, în fiecare săptămână, Radio România Internaţional difuzează, în cadrul emisiunilor sale pentru străinătate, rubrica mea de autor "Poetul despre poeţi".

Ales e

Ales e chipul dragei mele / ales
ca o grădină înrourată
în zori cu sfială pătrund în ea
grauri şi gureşe vrăbii
tresare pânza-i de volbură nestemată
de o ating / de o sărut pe udele flori

Marele cânt

Canticum Canticorum... Cea-mai-frumoasă-dintre-cântări a străbătut mileniile fără să-şi fi ciobit măcar un sunet. Mireasa şi Mirele sunt cele două braţe subţiri ale Diapazonului Lumii, care, odată atins, dă tonul Marelui Cânt.
„Este glasul celui drag!/ Iată-l vine, trecând din munte în munte, sărind peste co line!/ Iubitul meu asemeni este iedului sălbatec, asemeni este puiului de ciută", îşi mângâie în cuvinte Mireasa alesul. Iar Mirele, în stih cristalin, îi răspunde: „Până a nu se răcori de seară şi până a nu se întinde umbrele, veni-voi către tine, tu muntele de zmirnă, co­lina de tămâie./ Mult frumoasă-mi eşti, iubita mea, şi fără de cusur!" (traducere în limba română de Gala Galaction şi Vasile Radu).