Cântul patru

Mângâierile lui sunt luciri de lună pe râu!

dau contur cerului răsturnat

lunecând o dată cu apa

Cântul trei

Iubite / să fugim din galaxie

către abisul căptușit cu crini
întunecat și-amețitor
precum e vinul
și cum ne este dragostea-destin

Cântul doi

Te recunosc iubite / pe-ntuneric 

după mireasma sufletului tău

c-un strop de nard (amețitor / eteric)

aprinzi dorințe 

îmblânzești fiori

Cântul unu

Sărută-mă! mi-s buzele ca mierea
ce-aşteaptă o albină s-o culeagă

în miezul florii tremur/ mângâierea
ţi-e blândă?

Veneția la intrarea în iarnă

Vântul duce-n lagună ploi înghețate
oxidează râsete solzi de cupru și ape

amar poezia mușcă
din șarpe

Cu un pas înaintea propriei vieți

Sunt mereu cu un pas înaintea propriei vieți
ca și cum aș fi cercetașul respirației mele de pe urmă
iscodesc drumul pe care voi merge
să nu-mi iasă dușmanul înainte
la vreo cotitură

La porțile Troiei / Ithaca

Toți au văzut un cal de lemn
el văzuse o corabie cu pântecul plin
de războinici / la țărmul
ultimei lupte

În somn

Scriu poeme în somn
nederanjată de ceasornice / iubită
de razele Lunilor vegetale

Poezia se fardează

Poezia se fardează
în ochiul lucios de gorgonă

linie de tăcere pe pleoapă
umbră de somn la rădăcina privirii
gânduri amestecate cu ceară și apă
lungesc genele / întărâtă satirii

Adoles-centime

Dragostea lui e un incendiu de pajiște
vara pe secetă

se întețește la prima pală de vânt
înghite florile fără sevă mușcă
pământul / se zvârcolește
în rădăcini

Umbra de rană

Îngerul își netezea aripile

potrivea la locul ei
câte o pană / pipăia
cu ochii închiși urma subțire
de rană

Butrint

Zeii uitaseră vara pe Pământ / cetatea
se strânsese în solzii de aur
se-nvăluise-n miasme și aștepta

aștepta întoarcerea nepoților lui Priam
(ei rătăceau pe-aceleași mări cu Ulysse)

În amurg / Aqaba

Soarele marea vara
drapate în aur și purpură

Cuvinte de acatist

Ating cu palma creştetul dealului
de ametist

Viziuni

Câmpia se umple de numere
(pitagora să le-nnumere)
noi punem de-un plebiscit
pentru un machidon rănit
printre tufe de rozmarin şi leandri

Ales e

Ales e chipul dragei mele / ales
ca o grădină înrourată
în zori cu sfială pătrund în ea
grauri şi gureşe vrăbii
tresare pânza-i de volbură nestemată
de o ating / de o sărut pe udele flori

Petale de lavă

Erup vezuvii peste cetăţi liliachii
acoperişurile se topesc
şi curg

Parada de hăuri

Am răscolit întunericul din sângele tău
zile şi nopţi sunt o paradă de hăuri
bătăile de inimă
sunt doar frânte linii cenuşii
pe pânza şi mai cenuşie a tăcerii

(Distih)

Şi timpul este efemer
asemeni loviturilor inimii mele

Sărut pe cuvinte

Prin fibrele visului plesnit
ca un cristal inundat de prea multă căldură
trupul tău
de argint verde şi viu
se strecura pe reversul poemelor