Butrint

Zeii uitaseră vara pe Pământ / cetatea
se strânsese în solzii de aur
se-nvăluise-n miasme și aștepta

aștepta întoarcerea nepoților lui Priam
(ei rătăceau pe-aceleași mări cu Ulysse)

În amurg / Aqaba

Soarele marea vara
drapate în aur și purpură

Fantana calatorului…

De ghizdul fantanii de la poarta sta sprijinit cerul. “Fantana asta”, imi spunea bunicul, cu vocea indulcita de lumina lunii, “e axul lumii. Nu, draga mea, nu-i nici o saga! Uita-te, tu, numai cum rasar in ea stelele. Si uita-te si-n cer, sa vezi cum ii fac rotocoale-rotocoale apele, de-ai zice ca abia ce-am aruncat cu piatra in dansa…” Ii urmam vorbele si priveam apa – cu un firicel de teama innodandu-mi sufletul – cu trupul usor aplecat peste ghizdurile fantanii.