Adu-ţi aminte

Adu-ţi aminte ceasul de tandră încleştare
când sufeream răniţi de fericire
şi leac găseam în dezmierdare


soarele ne cotropise trupul / Unul
câmp nenuntit
de floare alintat
(luna însângerata iarnă-şi ninse)

şi cerul dragostei
spuzit cu sori-de-mare
asupra noastră infinitul lui înfiorat
ca pe un măr al tainelor
îl frânse

adu-ţi aminte veacul de tandră încleştare
când fericirea-n suflet ne rănise