Cu o biografie unică între poeţii literaturii române, nomad şi boem, structurat spiritual după modelul lui Alan Edgar Poe, pendulând între beţii şi evocări de îngeri, între insalubru şi estetic sublim, Dimtrie Stelaru este unul dintre acei poeţi pentru care cămăşile de forţă ale criticii sunt ineficiente, iar orizonturile nu sunt filtrate prin ferestre întredeschise. El este "cel din stele", "stelarul", rătăcitorul, un "sburător" liric, care sărută, cu buze vinete, Poezia.
Rubrica de cronică de poezie (ori mai degrabă de eseu despre poezie), ce mi-a fost îngăduită de la o vreme, mi-a readus vechile obiceiuri (bune şi plăcute) de a citi câteva cărţi de versuri în fiece săptămână. Cum cărţile citite se tot adună, am simţit nevoia să găsesc un spaţiu pentru a scrie despre ele, fie şi un gând mărunt. Şi loc să fac unor poeme noi. - Simona Lazăr
duminică, 4 decembrie 2011
Ovidiu Genaru – gimnast, artist de circ, poet
Gimnast şi acrobat la circ – o vreme, din asta şi-a câştigat banii de buzunar Ovidiu Genaru, poetul care a pătimit după Bacovia şi, într-o seară de toamnă, s-a silit să ancheteze... o lacrimă. Spunea despre sine, într-un text autobiografic: “Ca gimnast eram o mare speranţă; mi se dădeau portocale şi frişcă, pentru ca să devin Cineva: Cineva care să execute cel mai bine din Europa roata ţiganului şi salturile mortale”...
Paradoxurile istoriei: nepot al lui Ion C. Brătianu (iniţiatorului "monstruoasei coaliţii”), Ion Pillat a scris poeme într-un vers
Brătienii, chiar şi cei de parte femeiască - deşi n-au probat-o decât "în culise” -, au avut din naştere, în vene, sânge de om politic. E de mirare, deci, să afli că unul de-ai lor, chiar nepotul temutului Ion C. Brătianu, liderul liberalilor, cel care a schimbat destinele unei ţări, iniţiatorul "monstruoasei coaliţii” care l-a detronat pe Cuza şi l-a adus pe Carol I în ţară, nepotul acestui titan politic al secolului al XIX-lea, a fost un poet, unul dintre liricii noştri profunzi, care a îmbinat tradiţionalismul cu un simbolism ingenuu, rarefiat.
Etichete:
Ion Pillat,
poetică,
Poetul despre poeţi,
poezie
miercuri, 23 martie 2011
Nora Iuga – "Poezia trebuie să trăiască până la sfârşitul lumii"
Poezia nu are vârstă, dar are un dram de nebunie. N-am spus-o eu, ci Nora Iuga, poeta care, la 80 de ani, împliniţi în ianuarie, mărturiseşte că pentru poezie, ca şi pentru dragoste, nu a avut niciodată un ritual anume. Biografia Norei Iuga – poetă, romancieră şi o excelentă traducătoare din limbile germană şi suedeză – este atât de bogată încât nu poate fi rezumată în câteva minute. E complicat să faci asta cu un autor care a scris 20 cărţi, a tradus alte 40, face lecturi publice în străinătate – mai ales în Germania – şi primeşte numeroase premii şi burse.
miercuri, 2 martie 2011
marți, 22 februarie 2011
Pictura pe fotografie – „un EKG de vise combinate”
Tot mai des arta invadează spaţii care nu-i sunt numaidecât consacrate. Teatrul năvăleşte în staţiile de metrou, caricaturiştii se simt bine în pizzerii, pictorii şi sculptorii găsesc loc lucrărilor lor în holurile hotelurilor şi în restaurante (nu neapărat) dichisite. Cu hotelurile şi restaurantele, parcă nici nu e bizară combinaţia, doar că pânzele se doresc a fi privite pe îndelete, ca obiecte de artă în sine, şi nu ca parte a designului ambiental. O pictură (sau o fotografie) se simte bine pe perete, în decor, însă în cazurile la care ne referim ea este/trebuie să fie vedeta momentului. Şi atunci când vernisajul este bine gestionat, iar tablourile reuşesc să amprenteze puternica simeza „de ocazie”, putem fi într-adevăr martorii unui eveniment de excepţie.
File de Acatist
Îşi sprijină metafora îndrăzneaţă pe umărul lui Arghezi, cum în dimineţi trecute poetul semnatar al „Testament”-ului se sprijinea pe umărul tânărului ierodiacon Bartolomeu de la Mănăstirea Antim. Valeriu Anania, cel din prima lui carte de versuri – „Geneze” (1971; debut târziu, la 50 de ani, motivat în parte şi de destinul lui grevat cu detenţii politice şi marcat de încrucişări ale drumului monahului cu cel al scriitorului) -, e deja un poet cu stil limpede, cristalizat:”Mi-a fost a mă deprinde cu lumina/ Ca mugurele lumii: pe-ndelete”.
Etichete:
carte,
poetică,
Poetul despre poeţi,
Valeriu Anania
duminică, 30 ianuarie 2011
Cuvinte de acatist
Ating cu palma creştetul dealului
de ametist
de ametist
Viziuni
Câmpia se umple de numere
(pitagora să le-nnumere)
noi punem de-un plebiscit
pentru un machidon rănit
printre tufe de rozmarin şi leandri
(pitagora să le-nnumere)
noi punem de-un plebiscit
pentru un machidon rănit
printre tufe de rozmarin şi leandri
luni, 24 ianuarie 2011
Poetul despre poeţi
Începând de miercuri, 12 ianuarie, în fiecare săptămână, Radio România Internaţional difuzează, în cadrul emisiunilor sale pentru străinătate, rubrica mea de autor "Poetul despre poeţi".
Abonați-vă la:
Postări (Atom)