Veneția la intrarea în iarnă

Vântul duce-n lagună ploi înghețate
oxidează râsete solzi de cupru și ape

amar poezia mușcă
din șarpe

Cu un pas înaintea propriei vieți

Sunt mereu cu un pas înaintea propriei vieți
ca și cum aș fi cercetașul respirației mele de pe urmă
iscodesc drumul pe care voi merge
să nu-mi iasă dușmanul înainte
la vreo cotitură

La porțile Troiei / Ithaca

Toți au văzut un cal de lemn
el văzuse o corabie cu pântecul plin
de războinici / la țărmul
ultimei lupte

În somn

Scriu poeme în somn
nederanjată de ceasornice / iubită
de razele Lunilor vegetale

Poezia se fardează

Poezia se fardează
în ochiul lucios de gorgonă

linie de tăcere pe pleoapă
umbră de somn la rădăcina privirii
gânduri amestecate cu ceară și apă
lungesc genele / întărâtă satirii

Adoles-centime

Dragostea lui e un incendiu de pajiște
vara pe secetă

se întețește la prima pală de vânt
înghite florile fără sevă mușcă
pământul / se zvârcolește
în rădăcini

Umbra de rană

Îngerul își netezea aripile

potrivea la locul ei
câte o pană / pipăia
cu ochii închiși urma subțire
de rană

Butrint

Zeii uitaseră vara pe Pământ / cetatea
se strânsese în solzii de aur
se-nvăluise-n miasme și aștepta

aștepta întoarcerea nepoților lui Priam
(ei rătăceau pe-aceleași mări cu Ulysse)

În amurg / Aqaba

Soarele marea vara
drapate în aur și purpură