Veneția la intrarea în iarnă

Vântul duce-n lagună ploi înghețate
oxidează râsete solzi de cupru și ape

amar poezia mușcă
din șarpe

Cu un pas înaintea propriei vieți

Sunt mereu cu un pas înaintea propriei vieți
ca și cum aș fi cercetașul respirației mele de pe urmă
iscodesc drumul pe care voi merge
să nu-mi iasă dușmanul înainte
la vreo cotitură

La porțile Troiei / Ithaca

Toți au văzut un cal de lemn
el văzuse o corabie cu pântecul plin
de războinici / la țărmul
ultimei lupte

În somn

Scriu poeme în somn
nederanjată de ceasornice / iubită
de razele Lunilor vegetale

Poezia se fardează

Poezia se fardează
în ochiul lucios de gorgonă

linie de tăcere pe pleoapă
umbră de somn la rădăcina privirii
gânduri amestecate cu ceară și apă
lungesc genele / întărâtă satirii

Adoles-centime

Dragostea lui e un incendiu de pajiște
vara pe secetă

se întețește la prima pală de vânt
înghite florile fără sevă mușcă
pământul / se zvârcolește
în rădăcini

Umbra de rană

Îngerul își netezea aripile

potrivea la locul ei
câte o pană / pipăia
cu ochii închiși urma subțire
de rană

Butrint

Zeii uitaseră vara pe Pământ / cetatea
se strânsese în solzii de aur
se-nvăluise-n miasme și aștepta

aștepta întoarcerea nepoților lui Priam
(ei rătăceau pe-aceleași mări cu Ulysse)

În amurg / Aqaba

Soarele marea vara
drapate în aur și purpură

Fantana calatorului…

De ghizdul fantanii de la poarta sta sprijinit cerul. “Fantana asta”, imi spunea bunicul, cu vocea indulcita de lumina lunii, “e axul lumii. Nu, draga mea, nu-i nici o saga! Uita-te, tu, numai cum rasar in ea stelele. Si uita-te si-n cer, sa vezi cum ii fac rotocoale-rotocoale apele, de-ai zice ca abia ce-am aruncat cu piatra in dansa…” Ii urmam vorbele si priveam apa – cu un firicel de teama innodandu-mi sufletul – cu trupul usor aplecat peste ghizdurile fantanii.

Dimitrie Stelaru - Vagabondul celest

Cu o biografie unică între poeţii literaturii române, nomad şi boem, structurat spiritual după modelul lui Alan Edgar Poe, pendulând între beţii şi evocări de îngeri, între insalubru şi estetic sublim, Dimtrie Stelaru este unul dintre acei poeţi pentru care cămăşile de forţă ale criticii sunt ineficiente, iar orizonturile nu sunt filtrate prin ferestre întredeschise. El este "cel din stele", "stelarul", rătăcitorul, un "sburător" liric, care sărută, cu buze vinete, Poezia.

Ovidiu Genaru – gimnast, artist de circ, poet

Gimnast şi acrobat la circ – o vreme, din asta şi-a câştigat banii de buzunar Ovidiu Genaru, poetul care a pătimit după Bacovia şi, într-o seară de toamnă, s-a silit să ancheteze... o lacrimă. Spunea despre sine, într-un text autobiografic: “Ca gimnast eram o mare speranţă; mi se dădeau portocale şi frişcă, pentru ca să devin Cineva: Cineva care să execute cel mai bine din Europa roata ţiganului şi salturile mortale”...

Paradoxurile istoriei: nepot al lui Ion C. Brătianu (iniţiatorului "monstruoasei coaliţii”), Ion Pillat a scris poeme într-un vers

Brătienii, chiar şi cei de parte femeiască - deşi n-au probat-o decât "în culise” -, au avut din naştere, în vene, sânge de om politic. E de mirare, deci, să afli că unul de-ai lor, chiar nepotul temutului Ion C. Brătianu, liderul liberalilor, cel care a schimbat destinele unei ţări, iniţiatorul "monstruoasei coaliţii” care l-a detronat pe Cuza şi l-a adus pe Carol I în ţară, nepotul acestui titan politic al secolului al XIX-lea, a fost un poet, unul dintre liricii noştri profunzi, care a îmbinat tradiţionalismul cu un simbolism ingenuu, rarefiat.

Nora Iuga – "Poezia trebuie să trăiască până la sfârşitul lumii"

Poezia nu are vârstă, dar are un dram de nebunie. N-am spus-o eu, ci Nora Iuga, poeta care, la 80 de ani, împliniţi în ianuarie, mărturiseşte că pentru poezie, ca şi pentru dragoste, nu a avut niciodată un ritual anume. Biografia Norei Iuga – poetă, romancieră şi o excelentă traducătoare din limbile germană şi suedeză – este atât de bogată încât nu poate fi rezumată în câteva minute. E complicat să faci asta cu un autor care a scris 20 cărţi, a tradus alte 40, face lecturi publice în străinătate – mai ales în Germania – şi primeşte numeroase premii şi burse.

Aer cu diamante

Dacă Franţa îi are pe cei patru muschetari – trei plus unu, ca să îi dăm satisfacţie şi lui Dumas –, dacă britanicii se laudă cu cei patru Beatles-i, românii au şi ei un cvartet celebru, şi încă unul care respiră… „Aer cu diamante”. Mircea Cărtărescu, Traian T.